1Și eu, fraților, n‐am putut să vă vorbesc ca unora duhovnicești, ci ca unora firești, ca unor prunci în Hristos.
2V‐am hrănit cu lapte, nu cu bucate; căci nu le puteați suferi încă. Căci nici acum nu puteți încă.
3Căci tot firești sunteți. Căci când între voi este gelozie și ceartă și dezbinări, nu sunteți oare firești și umblați după felul omului?
4Căci când unul zice: Eu sunt al lui Pavel. Iar altul: Eu sunt al lui Apolo, nu sunteți voi oameni?
5Deci ce este Apolo? Și ce este Pavel? Slujitori prin care ați crezut, și după cum a dat fiecăruia Domnul.
6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumezeu a făcut să crească.
7Astfel nici cel ce sădește este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu care face să crească.
8Cel ce sădește și cel ce udă tot una sunt; dar fiecare își va lua răsplata potrivit muncii sale.
9Căci suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu; voi sunteți pământul arat al lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10După harul lui Dumnezeu care mi‐a fost dat, ca un meșter zidar înțelept eu am pus temelia și altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zidește deasupra.
11Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos.
12Iar dacă cineva zidește deasupra pe temelie aur, argint, pietre de preț, lemne, fân, trestie,
13lucrul fiecăruia se va arăta: pentru că ziua îl va face cunoscut, căci se descoperă în foc și focul însuși va încerca ce fel este lucrul fiecăruia.
14Dacă lucrul cuiva, pe care‐l va zidi deasupra, va rămâne, va lua o răsplată;
15iar dacă lucrul cuiva va fi ars de tot, el va fi păgubit, dar el însuși va fi mântuit, însă așa ca prin foc.
16Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
17Dacă strică cineva Templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi.
18Nimeni să nu se amăgească pe sine însuși; dacă i se pare cuiva că este înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept.
19Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Căci este scris: Cel ce prinde cu mâna pe înțelepți în viclenia lor.
20Și iarăși: Domnul cunoaște gândurile înțelepților că sunt deșerte.
21De aceea nimeni să nu se laude în oameni; căci toate sunt ale voastre.
22Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viață, fie moarte, fie cele de față, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre,
23iar voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.