1Vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care v‐am binevestit‐o, pe care ați primit‐o, în care și stați,
2prin care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ați crezut.
3Căci v‐am dat mai întâi ceea ce am și primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre potrivit scripturilor.
4și că a fost înmormântat și că a înviat a treia zi potrivit scripturilor,
5și că s‐a arătat lui Chifa, după aceea celor doisprezece.
6În urmă s‐a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cel mai mulți rămân până acum, iar unii au adormit.
7După aceea s‐a arătat lui Iacov, în urmă tuturor apostolilor.
8Iar la urma tuturor, ca unei stârpituri. mi s‐a arătat și mie.
9Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, ca unul care nu sunt destoinic să fiu numit apostol, pentru că am prigonit biserica lui Dumnezeu.
10Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt: și harul său față de mine nu s‐a făcut zadarnic, ci am muncit mai mult decât ei toți: dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11Deci fie eu, fie ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a fost sculat dintre cei morți, cum zic unii între voi că nu este o înviere a morților?
13Iar dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‐a fost sculat:
14Iar dacă Hristos n‐a fost sculat, propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică și ea;
15dar suntem aflați și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a sculat pe Hristos pe care nu l‐a sculat, dacă cu adevărat morții nu se scoală.
16Căci dacă morții nu se scoală, nici Hristos n‐a fost sculat;
17și dacă Hristos n‐a fost sculat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre.
18Deci și cei adormiți în Hristos sunt pierduți.
19Dacă numai în viața aceasta am nădăjduit în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
20Acum însă Hristos a fost sculat dintre cei morți, pârga celor adormiți.
21Căci deoarece prin om este moartea, prin om este și învierea morților.
22Căci după cum în Adam toți mor, astfel și în Hristos toți vor fi făcuți vii.
23Dar fiecare în ceata sa: pârga este Hristos, apoi cei ce sunt ai lui Hristos la venirea sa,
24după aceea vine sfârșitul, când el va da lui Dumnezeu și Tatăl Împărăția, când va fi desființat orice domnie și orice stăpânire și putere.
25Căci trebuie ca el să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii săi sub picioarele sale.
26Cel din urmă vrăjmaș care va fi desființat este moartea.
27Căci El a supus toate sub picioarele lui. Iar când zice că toate au fost supuse, este vădit că afară de Cel ce i‐a supus toate.
28Iar când îi va supune toate, atunci și Fiul însuși va fi supus Celui ce i‐a supus toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți.
29Altfel ce vor face cei ce sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu se scoală nicidecum, pentru ce mai sunt botezați pentru ei?
30Pentru ce suntem și noi în primejdie în fiecare ceas?
31Pe lauda voastră, fraților, pe care o am în Hristos Isus Domnul nostru, eu mor în fiecare zi.
32Dacă după felul oamenilor m‐am luptat cu fiarele în Efes, care‐mi este folosul? Dacă morții nu se scoală, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri.
33Nu vă amăgiți: tovărășiile rele strică obiceiurile bune.
34Treziți‐vă, cum e drept, și nu păcătuiți; căci unii n‐au nicio cunoștință de Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.
35Dar va zice cineva: Cum se scoală morții? Și cu ce fel de trup vin ei?
36Nechibzuitule, tu ce semeni nu este făcut viu dacă nu moare de tot;
37și ce semeni, nu semeni trupul care are să fie, ci un grăunte gol, cum se nimerește, de grâu sau de ceva din celelalte semințe.
38Iar Dumnezeu îi dă un trup după cum a voit și fiecăreia dintre semințe trupul ei.
39Nu orice carne este aceeași carne; ci alta este cea de oameni și alta carnea de dobitoace și alta carnea de păsări și alta de pești.
40Și sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
41Alta este slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea se deosebește de stea în slavă.
42Astfel este și învierea morților. Este semănat în putrezire, se scoală în neputrezire;
43este semănat în necinste, se scoală în slavă; este semănat în slăbiciune, se scoală în putere;
44este semănat trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc; dacă este un trup sufletesc este și unul duhovnicesc.
45Astfel și este scris: Cel dintâi om Adam s‐a făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.
46Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel sufletesc, după aceea cel duhovnicesc.
47Cel dintâi om este din pământ, țărână, al doilea om este din cer.
48Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cum este cel ceresc astfel sunt și cei cerești.
49Și după cum am purtat chipul celui ce este țărână, vom purta și chipul celui ceresc.
50Însă zic aceasta, fraților: carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.
51Iată, vă spun o taină; nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați,
52într‐o clipă, într‐o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță; căci trâmbița va suna și morții se vor scula fără putrezire și noi vom fi schimbați.
53Căci trebuie ca acest trup supus putrezirii să îmbrace neputrezirea și muritorul acesta să îmbrace nemurirea.
54Dar când trupul acesta supus putrezirii va îmbrăca neputrezirea și muritorul acesta va îmbrăca nemurirea, atunci se va întâmpla cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită în biruință.
55Unde îți este, moarte, biruința? Unde îți este, moarte, boldul?
56Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este legea.
57Dar mulțumită fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.
58De aceea, frații mei iubiți, fiți nemișcați, neclintiți, prisosind totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.