1Și David s‐a sfătuit cu mai marii peste mii și peste sute, cu fiecare povățuitor.
2Și David a zis către toată obștea lui Israel: Dacă vi se pare bine și este de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem peste tot, de jur împrejur, la frații noștri care au rămas în toate țările lui Israel și cu ei la preoți și la leviții care sunt în cetățile lor și împrejurimile lor, ca să se adune la noi.
3Și să aducem iarăși chivotul Dumnezeului nostru la noi, căci nu l‐am întrebat în zilele lui Saul.
4Și toată obștea a zis că așa să facă; căci lucrul era drept în ochii întregului popor.
5Și David a adunat tot Israelul de la Șihor în Egipt până la intrarea Hamatului, ca să aducă chivotul lui Dumnezeu de la Chiriat‐Iearim.
6Și David și tot Israelul s‐a suit la Baala, la Chiriat‐Iearim, care este în Iuda, ca să suie acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care șade între heruvimi, care se cheamă după numele său.
7Și au suit chivotul lui Dumnezeu pe un car nou din casa lui Abinadab. Și Uza și Ahio mânau carul.
8Și David și tot Israelul cântau înaintea Domnului cu toată puterea lor cu cântece și cu harfe și cu psalteri, cu timpane și cu chimvale și cu trâmbițe.
9Și au venit la aria lui Chidon și Uza a întins mâna ca să apuce chivotul, căci boii să poticniseră.
10Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Uza și l‐a lovit, pentru că își întinsese mâna spre chivot și a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.
11Și David s‐a scârbit pentru că Domnul făcuse o spărtură în Uza și a numit acel loc Pereț‐Uza, până în ziua de astăzi.
12Și David s‐a temut de Dumnezeu în ziua aceea zicând: Cum voi duce chivotul lui Dumnezeu la mine?
13Și David n‐a tras chivotul la sine în cetatea lui David, ci l‐a abătut în casa lui Obed‐Edom Gatitul.
14Și chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni cu familia lui Obed‐Edom în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed‐Edom și tot ce era al lui.