1 Kings 2
1 Și s‐au apropiat zilele lui David ca să moară și a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând:
2 Eu merg pe calea întregului pământ; tu întărește‐te și fii bărbat.
3 Și păzește cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile lui, păzind așezămintele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să propășești în tot ce vei face și oriunde te vei întoarce,
4 ca Domnul să întărească cuvântul său pe care l‐a vorbit despre mine zicând: Dacă copiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând înaintea mea în adevăr, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit, a zis el, de un bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel.
5 Și mai știi și ce mi‐a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i‐a ucis și a vărsat în vreme de pace sânge de război și a pus sânge de război pe cingătoarea care era pe coapsele lui și pe încălțămintele care erau în picioarele lui.
6 Și fă după înțelepciunea ta și căruntețea lui să nu se pogoare în pace în Șeol.
7 Dar să arăți îndurare fiilor lui Barzilai din Galaad și ei să fie dintre cei ce vor mânca la masa ta, căci au venit la mine când fugeam de fața lui Absalom, fratele tău.
8 Și iată, la tine este Șimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, de la Bahurim. El m‐a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar s‐a pogorât spre întâmpinarea mea la Iordan și i‐am jurat pe Domnul zicând: Nu te voi omorî cu sabia.
9 Și acum nu‐l socoti fără vină, căci ești bărbat înțelept și știi ce să‐i faci și să pogori în sânge căruntețele lui în Șeol.
10 Și David a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David.
11 Și zilele cât a domnit David peste Israel au fost patruzeci de ani; șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim.
12 Și Solomon a șezut pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său; și împărăția s‐a întărit foarte mult.
13 Și Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat‐Șeba, mama lui Solomon. Și ea a zis: Vii cu pace? Și el a zis: Cu pace.
14 Și a zis: Am să‐ți spun un cuvânt. Și ea a zis: Vorbește.
15 Și el a zis: Știi că împărăția era a mea și către mine și‐a îndreptat fața tot Israelul ca să fiu împărat, dar împărăția s‐a întors și este a fratelui meu, căci era a lui de la Domnul.
16 Și acum cer o singură cerere de la tine; să nu‐mi întorci fața mea.
17 Și ea i‐a zis: Vorbește. Și el a zis: Vorbește, rogu‐te, împăratului Solomon, căci nu‐ți va întoarce fața ta, să‐mi dea de nevastă pe Abișag, Sunamita.
18 Și Bat‐Șeba a zis: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine.
19 Și Bat‐Șeba a intrat la împăratul Solomon să‐i vorbească pentru Adonia. Și împăratul s‐a sculat în întâmpinarea ei și s‐a plecat înaintea ei și a șezut jos pe scaunul său de domnie și a făcut să se pună un scaun de domnie pentru mama împăratului și ea a șezut la dreapta lui.
20 Și ea a zis: O mică cerere cer de la tine, nu‐mi întoarce fața mea. Și împăratul a zis: Cere, mama mea, căci nu‐ți voi întoarce fața ta.
21 Și ea a zis: Să se dea Abișag, Sunamita, de nevastă lui Adonia, fratele tău.
22 Și împăratul Solomon a răspuns și a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare și pentru el și pentru Abiatar, preotul, și pentru Ioab, fiul Țeruiei.
23 Și împăratul Solomon a jurat pe Domnul zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult de n‐a vorbit Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieții lui.
24 Și acum, viu este Domnul, care m‐a întărit și m‐a pus pe scaunul de domnie al lui David, tatăl meu, și care mi‐a făcut o casă, după cum a vorbit, astăzi va fi omorât Adonia.
25 Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el s‐a aruncat asupra lui și a murit.
26 Și împăratul a zis lui Abiatar, preotul: Mergi la Anatot, la câmpurile tale căci ești un om al morții, dar astăzi nu te voi omorî căci ai purtat chivotul Domnului înaintea lui David, tatăl meu, și ai suferit în tot ce a suferit tatăl meu.
27 Și Solomon a izgonit pe Abiatar din preoția Domnului spre a împlini cuvântul Domnului pe care l‐a vorbit cu privire la casa lui Eli în Silo.
28 Și știrea a venit până la Ioab; căci Ioab se întorsese după Adonia și nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și a apucat coarnele altarului.
29 Și s‐a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și iată este lângă altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: Du‐te, aruncă‐te asupra lui.
30 Și Benaia a venit la cortul Domnului și i‐a zis: Așa zice împăratul: Ieși! Și el a zis: Nu, căci aici voi muri. Și Benaia a adus iarăși vorbă împăratului, zicând: Așa a vorbit Ioab și așa mi‐a răspuns.
31 Și împăratul i‐a zis: Fă cum a zis și aruncă‐te asupra lui și înmormântează‐l și depărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele, pe care l‐a vărsat Ioab, fără cuvânt.
32 Și Domnul să întoarcă sângele lui pe capul lui, pentru că s‐a aruncat asupra celor doi bărbați mai drepți și mai buni decât el și i‐a ucis cu sabia și tatăl meu David n‐a știut: pe Abner, fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda.
33 Și sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab și pe capul seminței lui în veac: iar pacea să fie de la Domnul peste David și sămânța lui și casa lui și scaunul lui de domnie în veac.
34 Și Benaia, fiul lui Iehoiada, s‐a suit și s‐a aruncat asupra lui și l‐a omorât. Și a fost înmormântat în casa lui în pustie.
35 Și împăratul a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oaste și împăratul a pus pe Țadoc, preotul, în locul lui Abiatar.
36 Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Zidește‐ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo, nici încoace nici încolo.
37 Și va fi așa: în ziua când vei ieși și vei trece pârâul Chedron, să știi că vei muri negreșit: sângele tău va fi pe capul tău.
38 Și Șimei a zis împăratului: Bun este cuvântul; cum a vorbit domnul meu, împăratul, așa va face slujitorul tău. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile.
39 Și a fost așa: după trecere de trei ani, doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și au spus lui Șimei, zicând: Iată, slujitorii tăi sunt în Gat.
40 Și Șimei s‐a sculat și și‐a înșeuat măgarul și s‐a dus la Gat la Achiș, ca să caute pe slujitorii săi, și Șimei s‐a dus și a adus pe slujitorii săi din Gat.
41 Și s‐a spus lui Solomon că Șimei s‐a dus din Ierusalim la Gat și s‐a întors.
42 Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Oare nu te‐am pus eu să juri pe Domnul și ți‐am mărturisit zicând: Să știi negreșit că în ziua când vei ieși și te vei duce încoace și încolo, vei muri? Și tu mi‐ai spus: Bun este cuvântul pe care l‐am auzit.
43 Pentru ce dar n‐ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți‐am poruncit‐o?
44 Și împăratul a zis lui Șimei: Cunoști tot răul pe care știe inima ta că l‐ai făcut lui David, tatăl meu: și Domnul să întoarcă răul tău pe capul tău,
45 și împăratul Solomon să fie binecuvântat și scaunul de domnie al lui David să fie întărit înaintea Domnului în veac.
46 Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a ieșit și s‐a aruncat asupra lui și a murit. Și împărăția s‐a întărit în mâna lui Solomon.