1 Corinthians 10
1 Căci nu voiesc, fraților, să nu știți că părinții noștri toți erau sub nor și toți au trecut prin mare,
2 și toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare,
3 și toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească,
4 și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr‐o stâncă duhovnicească ce‐i urma, iar stânca era Hristos.
5 Totuși Dumnezeu n‐a avut plăcere în mai mulți dintre ei; căci au fost răsturnați în pustie.
6 Și acestea au fost pilde pentru noi ca să nu fim poftitori de rele, cum au poftit și ei.
7 Și nu fiți închinători la idoli ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace.
8 Nici să nu curvim cum au curvit unii dintre ei și au căzut într‐o singură zi douăzeci și trei de mii.
9 Și să nu ispitim pe Domnul, cum au ispitit unii dintre ei și au pierit de șerpi.
10 Și nu cârtiți, cum au cârtit unii dintre ei și au pierit de pierzătorul.
11 Și acestea li se întâmplau lor ca pilde, dar au fost scrise spre cumințirea noastră, peste care au ajuns sfârșiturile veacurilor.
12 Încât cui i se pare că stă să ia seama să nu cadă.
13 Nu v‐a apucat nicio ispită care să nu fi fost omenească: dar Dumnezeu este credincios, care nu va îngădui ca să fiți ispitiți peste ce puteți, ci deodată cu ispita va face și ieșirea, ca s‐o puteți răbda.
14 De aceea, iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli.
15 Vorbesc ca unor oameni cuminți; judecați voi ce zic.
16 Paharul binecuvântării pe care‐l binecuvântăm, nu este el o părtășie cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea o părtășie cu trupul lui Hristos?
17 Pentru că noi care suntem mulți suntem o singură pâine, un singur trup; căci toți luăm o parte dintr‐o singură pâine.
18 Vedeți pe Israelul după carne; cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare părtași cu altarul?
19 Ce spun eu deci? Că ce s‐a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva?
20 Ci zic că ce înjunghie Neamurile înjunghie dracilor și nu lui Dumnezeu, și nu voiesc ca voi să vă faceți părtași cu dracii.
21 Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor. Nu puteți să luați parte la masa Domnului și la masa dracilor.
22 Sau întărâtăm pe Domnul la gelozie? Nu cumva suntem mai tari decât el?
23 Toate sunt îngăduite, dar nu toate folosesc, toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24 Nimeni să nu caute al său, ci fiecare al altuia.
25 Mâncați orice se vinde în măcelărie, necercetând ceva din pricina cugetului.
26 Căci al Domnului este pământul și plinătatea lui.
27 Dacă vă va chema la un ospăț cineva dintre necredincioși și voiți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, necercetând ceva din pricina cugetului.
28 Iar dacă vă zice cineva: Aceasta a fost jertfită! nu mâncați, din pricina aceluia care v‐a înștiințat și din pricina cugetului.
29 Zic însă: cugetul, nu al tău, ci al altuia; căci pentru ce este judecată slobozenia mea de un alt cuget?
30 Dacă eu iau parte cu mulțumire, de ce sunt hulit pentru aceea pentru care eu mulțumesc?
31 De aceea, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți ceva, faceți toate spre slava lui Dumnezeu.
32 Nu dați prilej de poticnire fie iudeilor fie grecilor fie bisericii lui Dumnezeu,
33 după cum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu însumi, ci pe al celor mulți ca să fie mântuiți.