1Am ridicat din nou ochii, şi m'am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.
2El m'a întrebat: ’Ce vezi?’ Eu am răspuns: ’Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi’.
3Şi el mi- a zis: ’Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici.
4Îl trimet-zice Domnul oştirilor, -ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s'o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.’
5Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi- a zis: ’Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.’
6Eu am răspuns: ’Ce este aceasta?’ Şi el a zis: ’Iese efa.’ Şi a adăugat: ’Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.’
7Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.
8El a zis: ’Aceasta este nelegiuirea!’ Şi i- a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
9Am ridicat ochii şi m'am uitat, şi iată că s'au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt şi cer.
10Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: ’Unde duc ele efa?’
11El mi- a răspuns: ’Se duc să- i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămînă pe locul ei.’