1(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2-’Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -
3Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi- i din mîna celor răi.’
5Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.
6Eu am zis: ’Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.’
7Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.’ -
8Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale.