1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi’ Crinii mărturiei’. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
2Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
3Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi- i adăpi cu lacrămi din plin.
6Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
7Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit- o.
9Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.
12Pentruce i-ai rupt gardul acum, de- o jăfuiesc toţi trecătorii?
13O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.
14Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
15Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...
16Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
17Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
18Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
19Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!