1(Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!
2Ferice de omul, căruia nu- i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
3Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
5Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ’Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!’ Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
6De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s'ar vărsa ape mari, pe el nu- l vor atinge de loc.
7Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire.
8’Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s'o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.’
9Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari- i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari- i legi, ca să nu se apropie de tine. -
10De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!