Psalms 2
1 Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?
2 Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
3 ’Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!’ -
4 Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.
5 Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi- i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
6 ’Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.’
7 ’Eu voi vesti hotărîrea Lui,’ -zice Unsul-’Domnul Mi- a zis: , Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`
10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
11 Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.
12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!