1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
2cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul!
3Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -
4Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare!
5Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire).
6Eu zic Domnului: ’Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.’
8Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să- i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire).
9Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!
11Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi- l duce la pierzanie.
12Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
13Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.