1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: ’Nu este Dumnezeu!’ S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.
2Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.
3Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.
4Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?
5Ei vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.
7O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...