1După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2la sfîrşitul acestor zile, ne- a vorbit prin Fiul, pe care L- a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
3El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
4ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
5Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: ’Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?’ Şi iarăş: ’Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?’
6Şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: ’Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!’
7Şi despre îngeri zice: ’Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr'o flacără de foc, slujitori ai Lui’;
8pe cînd Fiului I- a zis: ’Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
9Tu ai iubit neprihănirea şi ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te- a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi.’
10Şi iarăş: ’La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;
12le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.’
13Şi căruia din îngeri i- a zis El vreodată: ’Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?’
14Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?