Bible

1 Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său. 2 Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele. 3 Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i- a făcut o haină pestriţă. 4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să- l urască. Nu puteau să- i spună nicio vorbă prietenească. 5 Iosif a visat un vis, şi l- a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult. 6 El le- a zis: ’Ia ascultaţi ce vis am visat! 7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.’ 8 Fraţii lui i-au zis: ’Doar n'ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?’ Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui. 9 Iosif a mai visat un alt vis, şi l- a istorisit fraţilor săi. El a zis: ’Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.’ 10 L- a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l- a mustrat, şi i- a zis: ’Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?’ 11 Fraţii săi au început să- l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea. 12 Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. 13 Israel a zis lui Iosif: ’Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.’ ’Iată-mă, sînt gata,’ a răspuns el. 14 Israel i- a zis: ’Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.’ L- a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem. 15 Pe cînd rătăcea pe cîmp, l- a întîlnit un om. Omul acela l- a întrebat: ’Ce cauţi?’ 16 ’Caut pe fraţii mei,’ a răspuns Iosif; ’spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?’ 17 Şi omul acela a zis: ’Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: ’Haidem la Dotan.’ Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i- a găsit la Dotan. 18 Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să- l omoare.’ 19 Ei au zis unul către altul: ’Iată că vine făuritorul de visuri! 20 Veniţi acum, să- l omorîm şi să- l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l- a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.’ 21 Ruben a auzit lucrul acesta, şi l- a scos din mînile lor. El a zis: ’Să nu- i luăm viaţa!’ 22 Ruben le- a zis: ’Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi- l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.’ Căci avea de gînd să- l scape din mînile lor, şi să- l aducă înapoi la tatăl său. 23 Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. 24 L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. 25 ’Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt. 26 Atunci Iuda a zis fraţilor săi: ’Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să- i ascundem sîngele? 27 Veniţi mai bine să- l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.’ Şi fraţii lui l-au ascultat. 28 La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt. 29 Ruben s'a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi- a rupt hainele, 30 s'a întors la fraţii săi, şi a zis: ’Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?’ 31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge. 32 Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să- i spună: ’Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.’ 33 Iacov a cunoscut- o, şi a zis: ’Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l- a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!’ 34 Şi şi- a rupt hainele, şi- a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său. 35 Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să- l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: ’Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.’ Şi plîngea astfel pe fiul său. 36 Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.