1Iacov a pornit la drum, şi s'a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
2S'a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.
3Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fîntînii.
4Iacov a zis păstorilor: ’Fraţilor, de unde sînteţi?’ ’Din Haran,’ au răspuns ei.
5El le- a zis: ’Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?’ ’Îl cunoaştem,’ i-au răspuns ei.
6El le- a zis: ’Este sănătos?’ ’Sănătos’, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7El a zis: ’Iată, soarele este încă sus, şi- i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.’
8Ei au răspuns: ’Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.’
9Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.
12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i- a alergat înainte, l- a îmbrăţişat, l- a sărutat, şi l- a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
14Şi Laban i- a zis: ’Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!’ Iacov a stat la Laban o lună.
15Apoi Laban a zis lui Iacov: ’Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?’
16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
17Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.
18Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: ’Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.’
19Şi Laban a răspuns: ’Mai bine să ţi- o dau ţie, decît s'o dau altuia. Rămîi la mine!’
20Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s'au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
21În urmă Iacov a zis lui Laban: ’Dă-mi nevasta, căci mi s- a împlinit sorocul, ca să intru la ea.’
22Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
23Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus- o la Iacov, care s- a culcat cu ea.
24Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: ’Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m'ai înşelat?’
26Laban a răspuns: ’În locul acesta nu- i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.
27Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.’
28Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i- a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
29Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
30Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
31Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut- o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.
32Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i- a pus numele Ruben( Vedeţi fiu); ’căci’, a zis ea, ’Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.’
33A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ’Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi- a dat şi pe acesta.’ De aceea, i- a pus numele Simeon( Ascultare).
34Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ’De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.’ De aceea i- a pus numele Levi( Alipire).
35A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ’De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.’ Deaceea i- a pus numele Iuda( Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.