1Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s'a încuscrit cu Ahab.
2După cîţiva ani, s'a pogorît la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l- a rugat să se suie la Ramot din Gallad.
3Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: ’Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?’ Iosafat i- a răspuns: ’Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.’
4Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: ’Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.’
5Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de patru sute, şi le- a zis: ’Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?’ Şi ei au răspuns: ’Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mînile împăratului.’
6Dar Iosafat a zis: ’Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să- L putem întreba?’
7Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: ’Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decît rău: este Mica, fiul lui Imla.’ Şi Iosafat a zis: ’Să nu vorbească aşa împăratul!’
8Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i- a zis: ’Trimete să vină îndată Mica, fiul lui Imla.’
9Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
10Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis: ’Aşa vorbeşte Domnul: ’Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.’
11Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicînd: ’Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă şi Domnul o va da în mînile împăratului.’
12Solul care se dusese să cheme pe Mica, i- a vorbit aşa: ’Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca şi cuvîntul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!’
13Mica a răspuns: ’Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.’
14Cînd a venit la împărat, împăratul i- a zis: ’Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?’ El a răspuns: ’Suiţi-vă! Căci veţi avea izbîndă, şi vor fi daţi în mînile voastre.’
15Şi împăratul i- a zis: ’De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?’
16Mica a răspuns: ’Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n'au păstor; şi Domnul a zis: ’Oamenii aceştia n'au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’
17Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ’Nu ţi-am spus eu? El nu-mi prooroceşte nimic bun, nu-mi prooroceşte decît rău.’
18Şi Mica a zis: ’Ascultaţi dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stînd la dreapta şi la stînga Lui.
19Şi Domnul a zis: ’Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi se peară acolo?’ Au răspuns unul într'un fel, altul într'altul.
20Şi un duh a venit şi s'a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ’Eu îl voi amăgi.’ Domnul i- a zis: , Cum?`
21, Voi ieşi,` a răspuns el, , şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.` Domnul a zis: ’Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.’
22Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.’
23Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ’Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?’
24Mica a răspuns: ’Vei vedea în ziua cînd vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.’
25Împăratul lui Israel a zis: ’Luaţi pe Mica, şi duceţi- l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
26Şi spuneţi: ’Aşa vorbeşte împăratul: ’Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi- l cu pînea şi cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.’
27Şi Mica a zis: ’Dacă te vei întoarce în pace, n'a vorbit Domnul prin mine!’ Apoi a mai zis: ’Voi, toate popoarele, auziţi!’
28Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s'au suit la Ramot în Galaad.
29Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ’Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.’ Şi împăratul lui Israel şi- a schimbat hainele, şi s'au dus la luptă.
30Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carăle lui: ’Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.’
31Cînd au zărit mai marii carălor pe Iosafat, au zis: ’Este împăratul lui Israel.’ Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l- a ajutat, şi Dumnezeu i- a îndepărtat dela el.
32Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s'au depărtat de el.
33Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce- i mîna carul: ’Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt rănit.’
34Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa Sirienilor, pînă seara, şi a murit pela apusul soarelui.